Alex Maroiu încheie ciclul Anii cenușii [...] cu un volum VI intitulat O revoluție ratată. Am remarcat proiectul său încă de la început. Pe atunci, se prefigura o derulare epică rezumată la patru volume, urmărind întâmplările povestite prin prisma diferitelor personaje, dar construind un cadru comun și, mai ales, un personaj colectiv consistent.

La vremea la care remarcasem proiectul lui Alex Maroiu și scrisesem pe marginea lui - am publicat un text intitulat "Anii cenușii. Prima jumătate a proiectului" într-un număr din revista Hyperion - eram convins că proporțiile fluviului narativ se vor limita la cele patru volume despre care îmi vorbea autorul. Iată-mă acum comentând la apariția volumului VI, fără a avea convingerea că povestea nu va fi reluată mai târziu, focalizată în jurul unui personaj secundar.

A conștientiza maladia la nivelul organismului societal (prin pseudoelita ei în continuă raportare la dușmanii de clasă, intelectualii) este, de fapt, rezultatul adevăratei radiografii făcute de Alex Maroiu. Altfel ar fi simplă găsirea unui vinovat, a unui țap ispășitor, care să preia păcatele societății și să o prezinte în goliciunea ei pentru rebotezare. O altă calitate a scriiturii lui Alex Maroiu - aparent neimplicate, superficiale, reduse stilistic la relatarea apropiată de nivelul barthesian de referință - este aceea de a își face lectorii să simpatizeze cu antieroii.

Cred că Anii cenușii constituie un demers epic consistent, o lucrare importantă, care necesită a se bucura de reflectarea fidelă în presa românească de specialitate. - Adrian Lesenciuc, Prefață la "O revoluție ratată", vol. VI al ciclului Anii cenușii