La un deceniu și jumătate după debutul editorial cu volumul de poezii „Soare și Lumină”, scriitoarea brașoveană Harieta Nadia Palomita Blanca își dezvoltă și rafinează expresivitatea creațiilor sale în această nouă carte. Astfel, poeziile din acest volum au o muzicalitate interioară pregnantă, versurile curgând libere una din cealaltă și devenind un râu de metafore și epitete ce se revarsă spre sufletul cititorului. Este o poezie de atmosferă, o poezie ce nu se lasă încorsetată în șabloane metrice, fiind expresia cea mai profundă a sensibilității și libertății interioare asumate de poetă.
Spre exemplificare, am putea cita câteva versuri din poezia „Dor” (pag. 186):
          În sobă mai trosnesc plăpânde 
          Cinci bețe dintr-un prea târziu, 
          N-am să mai caut nemurirea,
          Etern mi-e sufletul, o știu...
sau din poezia „Vorbesc cu Luna” (pag. 117):
          „De-atâtea vise ce se risipesc în zare, 
          De-atâta dor și zbor pătat, 
          Îmi plângi în pernă și în poală, 
          Cad stele din albastrul înstelat...

          Mi-e dor de viață și de soare, 
          Mi-e dor de ploaie-n univers, 
          Pe cerul vieții să îmi spele
          Tot ce s-a dus, dar nu s-a șters...”
 
                               Editor, Gabriela Daraban