Sorin Chiorean-Alămoreanu – inginerul, profesorul universitar asociat, inventatorul, coordonatorul de multiple lucrări de proiectare și execuție a unor mari lucrări industriale, directorul de institut de cercetare, dar și scriitorul – revine în spațiul literar cu o nouă carte։ „MARILE RELIGII – Istorie și civilizație”. Autor de romane memorialistice și de ficțiune, monografii, articole de critică socială și pamflete inspirate de evenimente și atitudini cotidiene, prezentări Power-Point a marilor evenimente naționale ale țării, vine din nou în fața cititorilor cu o scriere de anvergură, pe linia celor anterioare, dar într-un alt domeniu decât cel al formării profesionale și al producției literare în care s-a afirmat։ domeniul spiritualității. Sigur, având în vedere conținutul ei riguros istoric, în cartea Marile Religii nu recurge – ca în trilogia „Golgota…”, sau în „C-așa-i lumea”, „Tu ești acela care ai fost”, ori în „Laice și clericale” – la descrierile în limbaj colorat și savuros, de incontestabil talent de povestitor al domniei sale. Cu toate acestea, lucrarea este cât se poate de captivantă, prin cuprinsul său cu caracter istoric-religios, conceput sub imperiul celor consemnate în „Cuvânt înainte”, precum și în „Cuvânt de încheiere”.

Cartea nu este un manual de istorie. Ea nu impune, ci constată și dezvăluie evoluția fenomenului religios în cele patru religii dominante monoteiste (Iudaism – YAHWE; Creștinism – DUMNEZEU; Islamism – ALLAH și Hinduism – BRAHMAN), evoluție structurată în capitole identice։ dogmatism, istoric, influență în mersul civilizației etc. Nefiind un analist al religiilor, ci doar un „căutător” („Cogito ergo quaerendum est”, v. „Cuvânt înainte”), devenit – în cele din urmă – un cunoscător al fenomenului religios și impunându-și, apoi, cu strictețe, echidistanța, autorul prezintă cititorului, într-un limbaj atractiv – chiar dacă este ușor eclectic –, circumstanțele în care au apărut, s-au răspândit, au evoluat cele patru mari religii în diversitatea fascinantă a fenomenului religios global și au influențat în mod incontestabil societățile istorice, cultura acestora, precum şi viețile individuale și colective. Iar prin cele din capitolul 9 al fiecărei părți, în care transpare justețea noțiunii de „Pluralism religios”, incită la ideea de ecumenism, pe care, de secole, prelații și sacerdoții o frământă fără a-i găsi soluție.                                                             

 Pr. Augustin Evi